Forme fara fond

“Viata mea nu a fost deloc usoara, m-am nascut la o luna dupa ce tatal meu a decedat intr-un groaznic accident de masina. Am crescut fara tata, doar cu cele 3 surori si cu mama care nu s-a recasatorit niciodata. Am intrat la liceu, eram clasa a IX-a, cand o alta tragedie s-a abatut asupra mea. A murit si mama, fara ca noi sa stim ca sufera de ceva. Am ramas singur, le aveam doar pe surori si un catel. Atat. Mi-am vazut de scoala, am terminat liceul, m-am angajat, mi-am facut o prietena, ne-am mutat impreuna. Simteam ca viata mea abia acum incepe. Atunci m-a lovit boala. (…)

Cand aveam 23 de ani am fost diagnosticat cu boala Hodgkin, stadiul 2 B. Am urmat tratament cu chimioterapie si radioterapie pana in 2006. (2 ani) S-a constatat atunci ca boala stagneaza, s-a decis oprirea tratamentului. Pentru ca nu aveam bani am fost nevoit sa reiau munca la Tipografia Bucuresti. Din cauza starii de sanatate nu mai putea fi decat portar. Curentul si frigul mi-au adus o pneumonie puternica si boala a reaparut. Am fost internat la Fundeni pentru recadere. Mi-au aparut noduli la plamani, sub brat, in mediastin, am facut apa la plamani. Am facut din nou chimioteraprie, insa fara rezultat. S-a propus atunci extirparea unei parti a plamanului drept, pentru a scapa de tumoarea formata acolo. Insa din cauza aparatelor nesterilizate si a imunitatii scazute am contactat virusul hepatic B.

Operatia nu s-a mai putut efectua, am fost internat la spitalul Victor Babes. Am inceput apoi din nou chimioterapia, tratamente foarte puternice ce au dus la “arderea” venelor. In timpul tratamentului o vena s-a spart si toata substanta s-a scurs direct in bratul meu provocandu-mi o flebita la mana dreapta. Flebita care imi da si acum dureri groaznice. Mi s-a propus sa mi se monteaza o camera implantabila percutanta – un fel de cateter mai evoluat – care nu era suportat de Ministerul Sanatatii. 400 de euro, bani foarte multi pentru mine, pe care i-am strans cu greu. Camera mi-a fost montata la Fundeni, dar nu am avut parte nici de ea. Nu stiu nici pana azi din cauza cui, dar s-a infectat foarte tare, am fost nevoit sa o scot dupa ce am folosit-o de doua ori. Am pierdut banii si sansa de a continua tratamentul.

Starea mea de sanatate era tot mai proasta, am slabit, nu mai aveam pofta de mancare, tuseam pana la epuizare, diagnosticul s-a schimbat in Boala Hodkin chimiorezistenta. Mi-au aparut noduli si inghinal. Fac si in prezent un tratament, mi se monteaza o data la 3 saptamani un cateter in picior. Am avut din nou ghinion. Cateterul a fost montat prost si am facut flebita si la piciorul stang. Acum cateterul se mai poate pune doar la dreptul, sint la a 5-a montare, nu se mai poate pune de multe ori.

Ma intreb cat mai pot sa rezist. Cat mai pot sa suport durerea. Cate complicatii mai apar. La inceputul bolii mai puteam sa ma plimb prin parc, sa merg la un gratar cu prietenii, la pescuit. Asta e marea mea pasiune. Acum abia pot sa merg pana la bucatarie, obosesc repede, nu dorm noptile din cauza durerilor. Saptamana trecuta, dimineata, am constatat ca nu mai aud cu urechea dreapta. In urma analizelor s-a constatat ca mi-am pierdut de tot auzul la aceasta ureche. Urmez un tratament, insa fara prea mari sanse de vindecare.

Au trecut 5 ani de la descoperirea bolii, mi-e tot mai teama ca nu voi mai reusi sa-mi traiesc viata de acum inainte. Ultimul tomograf a iesit destul de bine. In sensul ca boala nu a evoluat. O analiza PET ar spune mai exact ce e acolo, doar ca aceasta costa 1200 de euro. Bani de care nu dispun.”

Aceasta povestea e adevarata si verificata. David a ajuns datorita prietenei lui Dono in atentia unor medici care il pot ajuta si va fi trimis la o clinica din strainatate. Dar are nevoie de bani pentru cazare si alte cheltuieli. Posibil chiar si pentru transplant daca nu vor fi luate la timp niste aprobari, semnaturi, etc.

Eu cred ca merita ajutat si fac apel catre cei care il pot ajuta cu bani sau macar il pot ajuta ca povestea lui sa circule pe cat mai multe bloguri, astfel poate ajunge in atentia oamenilor care au posibilitatea sa faca pentru el ceva. Sa spui si altora nu te costa nimic.

Mai multe informatii gasiti pe blogul lui Dono (linkul catre blogul lui il gasiti la blogroll) sau pe blogul lui David (langa Dono la blogroll), unde puteti gasi numerele de cont, fotografii si informatii utile.